Agonie.

Trecut,prezent,viitor...mai rup o foaie din calendar.Deja pe jos sunt o gramada de foi...7 ianuarie, 19 martie, 10 mai...zilele par ore,orele par minute,minutele secunde,secundele o eternitate.Aceasi monotonie, acelasi program, aceasi eu stand intinsa pe marumura rece,cu telegrama in mana.Acelasi cuvant incrustat in hartie si auzit la telefon,de catre colegi,vecini,rude,prieteni,oameni necunoscuti.Acel cuvant rece,funebru,care imi rastalmaceste stomacul:''condoleante''.Aceleasi lacrimi pe hartie,acelasi rimel intins.Mai rup o foaie din calendar...25 aprilie...acum chiar si amintirile lasa o dara de tristete pe fata mea.Sunt in pat.Nu'mi amintesc cand am ajuns aici.Flacari,caldura,sentiment de sufocare.El vine inspre mine.Ma ridica.Fug.Flacarile imi ard mainile.Aud strigatul lui.Ultimul lui cuvant.''FUGI!!!''Tavanul cade.Eu tip.In vis,poate si in realitate.Nu poate,ci sigur!Ma trezesc si aud ecoul tipatului meu...